Petiție

În atenția membrilor și membrelor Consiliului Local al Sectorului 1
În atenția Comisiilor de Specialitate din cadrul Consiliului Local al Sectorului 1:
– Comisia de Sănătate și Protecție Socială
– Comisia de administraţie publică locală, juridică, apărarea ordinii publice, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi patrimoniu

Petiție cu privire la proiectul de hotărâre privind aprobarea modelului de contract-cadru pentru închirierea locuințelor cu destinație social având ca proprietar/administrator Direcția Socială de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1


Stimate consiliere și stimați consilieri, subsemnatele semnatare am luat act cu îngrijorare de proiectul de hotărâre inițiat de Primarul Sectorului 1, privind contractul-cadru pentru închirierea locuințelor sociale, aflat în dezbatere publică până la data de 12.04.2021:

Proiect%20K2 101%20din%2001.03.2021

Detaliem mai jos argumentele pentru care considerăm că acest proiect nu respectă prevederile naționale impuse de Legea Locuinței, pe care vă rugăm să le luați în considerare în exprimarea votului dumneavoastră:

1.      Potrivit Legii Locuinței 114/1996, art. 44: ”Contractul de închiriere se încheie de către primar sau de către o persoană împuternicită de acesta cu beneficiarii stabiliți de consiliul local, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea de prelungire pe baza declarației de venituri și a actelor doveditoare necesare conform prevederilor legale”.

Contrar acestei prevederi, modelul de contract cadru din proiectul de hotărâre inițiat de Primăria Sectorului 1 stipulează la art. 4 (1): ”Termenul de închiriere este de maxim 5 (cinci) ani”.

2.      Totodată, potrivit articolului 4 (5) din acest proiect de hotărâre: ”Dacă în urma analizei Comisia de Specialitate de la nivelul Sectorului 1 va constata că din punct de vedere material nu se mai mențin condițiile care au determinat atribuirea locuinței către acel locatar, va înștiința locatorul despre faptul că respectiva locuință urmează a fi atribuită unei alte persoane înscrisă pe lista de așteptare”.

În raport cu Legea Locuinței, această prevedere este excesivă și neclară din punct de vedere juridic, lăsând loc de interpretări arbitrare, suplimentare prevederilor din Legea 114/1996. Astfel, nu este clar ce se înțelege prin constatarea ”că din punct de vedere material nu se mai mențin condițiile care au determinat atribuirea locuinței către acel locatar” și care sunt criteriile pe baza cărora se va face această re-evaluare. Dacă, să presupunem, o familie beneficiară de locuință socială câștigă, în total, 2000 de lei în loc de 1400 cât câștiga în momentul repartiției, din punct de vedere tehnic se poate considera că nu s-au menținut condițiile materiale inițiale, deși din punct de vedere legal familia în cauză este în continuare îndreptățită prin lege să beneficieze de o locuință socială. În acest context, sesizăm riscul ca respectiva Comisie de Specialitate să aplice criterii de re-evaluare suplimentare și contrare Legii Locuinței. 

De asemenea, considerăm această prevedere a reevaluării ca fiind excesivă și datorită faptului că Modelul de contract-cadru anterior, precum și Legea Locuinței, impun deja, pentru prelungirea contractului, depunerea de către beneficiar a declarației de venituri și a actelor doveditoare.

Prin urmare, pe baza argumentelor expuse mai sus, înțelegem că rolul acestor modificări propuse de Primăria Sectorului 1 la modelul de contract-cadru pentru închirierea locuințelor sociale este de a descuraja și intimida beneficiarii, respectiv de a impune obstacole birocratice suplimentare pentru a împiedica prelungirea contractelor de închiriere.

Acest fapt este relevat chiar în referatul de aprobare elaborat de DGASPC Sector 1, ce arată că noile restricții propuse se întemeiază pe judecăți morale asupra beneficiarilor, că aceștia nu sunt suficient de motivați să își depășească starea de vulnerabilitate socială: 

”din practică, s-a constatat că beneficiarii acestor locuințe sociale prin reînnoirea la cerere a contractelor sociale pentru o nouă perioadă de 5 ani nu sunt suficient stimulați să depășească situația materială precară în care se găsesc într-un interval de timp rezonabil, acceptând pe termen foarte lung să ocupe aceste locuințe, împiedicând astfel posibilitatea altor familii aflate în impas să acceseze astfel de beneficii, întrucât numărul de locuințe sociale pe care le poate pune la dispoziție fiecare unitate administrativ-teritorială este limitat față de nevoile reale ale comunității pe care o reprezintă.”

Deci, totodată, referatul de aprobare arată că administrația Sectorului 1 îi învinovățește pe beneficiarii de locuințe sociale pentru faptul că cele peste 700 de familii de pe listele de prioritate în Sectorul 1 așteaptă de ani de zile o astfel de locuință. Aceasta cu toate că, potrivit Legii Locuinței și Codului Administrativ, autoritatea locală are obligația de a furniza acest serviciu public în acord cu nevoile populației. Contrar acestor prevederi și prin modificările propuse, administrația locală pune în competiție beneficiarii de locuințe sociale, care la rândul lor au așteptat ani de zile repartiția, cu solicitanții de locuințe sociale.

Prin urmare, contrar Referatului de aprobare ce notează, la evaluarea impactului social al proiectului, sintagma ”Nu este cazul”, această hotărâre are un impact social semnificativ, ce trebuie analizat în mod onest și adecvat. 

În opinia noastră, această propunere face parte dintr-o serie de măsuri anti-sociale pe care Primăria Sectorului 1 intenționează să le aplice, printre care numim și iminentul proiect de abrogare a ajutorului de chirie acordat prin HCL 144/2020, pentru solicitanții de locuințe sociale. 

Ne poziționăm ferm împotriva oricăror încercări de limitare a drepturilor sociale, dat fiind că Primăria Sectorului 1, ca autoritate publică locală, are obligația de a răspunde nevoilor tuturor cetățenilor săi, inclusiv și mai ales celor aflați în situații de vulnerabilitate socială.

Cu stimă,

Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire

ActiveWatch

Asociația Sprijinirea Integrării Sociale (ASIS)

Asociația O2G – Ofensiva Generozității

ARAS – Asociația Română Anti-SIDA

CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

Propunere pentru Planul Național de Redresare și Reziliență

În 22.02.2021, Blocul pentru Locuire a transmis către Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene o propunere privind utilizarea unor fonduri din Planul Național de Redresare și Reziliență, dar și câteva reforme necesare în politica guvernamentală a locuirii, în vederea creșterii fondului de locuințe sociale.

Am propus alocarea a 2.9 miliarde de euro pentru realizarea de 128.683  de noi locuințe sociale (prin construcție sau prin renovare unor clădiri publice convertite în clădiri de locuințe sociale). Atât a fost nevoia de locuință socială identificată de MDRAP în 2018 la nivel de țară.

Printre reformele propuse, se află și următoarele două: Constituirea unor Asociații de Chiriași ai locuințelor sociale, care să participe la deciziile privind administrarea fondului de locuințe sociale ca bun public, respectând principiul conform căruia locuința socială este inalienabilă. Înființarea la nivel local a unor întreprinderi publice care să realizeze construcțiile și mentenanța locuințelor sociale.

Am prezentat propunerea noastră în formatul cerut de MIPE în contextul dezbaterilor publice legate de PNRR, care au fost derulate în această lună și cu organizații ale societății civile, făcând referire la obiectivele documentelor programatice ale UE.

Propunerea BPL a fost susținută de mai multe organizații: Căși sociale ACUM, Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire, Dreptul la Oraș, Asociația E-Romnja, Asociația Roma Just, Asociația Quantic, Fundația Desire, Policy Centre for Roma and Minorities, Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Servicii Sociale, Organizația Umanitară Concordia, Human Catalyst, Federația Sindicatelor Libere din Comerț, Sindicatul Liber al Învățământului Preuniversitar Clujean, Institutul pentru Solidaritate Socială, Coaliția pentru Egalitate de Gen.

Citiți întregul document aici:

Scrisoare deschisă Către Asociația Municipiilor din România

În atenția domnului președinte Emil Boc

Revendicați de la Guvernul României să facă investiții publice în locuințe sociale

14.01.2021

În contextul prelungirii pandemiei Covid-19, a recesiunii economice și a pregătirii planului de redresare economică în România și la nivelul Uniunii Europene, vă atragem atenția asupra crizei locuirii și asupra nevoii urgente de a implementa măsuri de politici publice în vederea soluționării acesteia. Criza locuirii nu a început acum, ci se datorează în bună parte politicilor guvernamentale în domeniul locuirii implementate în ultimele decenii. Sectorul locuirii în general a suferit de subfinanțare în România, iar programele guvernamentale în acest domeniu au susținut în primul rând construcția de locuințe private, dezvoltatorii imobiliari și piața de locuințe, neglijând total fondul de locuințe sociale. Este timpul ca această stare de fapt să se schimbe. Vocea celor de la firul ierbii și a localităților trebuie să fie auzită de guvern.   

Criza locuirii are diverse manifestări și afectează diferit o multitudine de categorii sociale. Creșterea fondului de locuințe sociale are un rol crucial în soluționarea acestei crize agravate de pandemie și de recesiunea economică, răspunzând la nevoile de locuire ale mai multor pături sociale, dar și la cele de dezvoltare prin investiții în infrastructură urbană prin care se asigură servicii economice de interes general. 

Supraaglomerarea locuințelor

Statisticile Eurostat ne arată că, în România, procentul celor care locuiesc în locuințe supraaglomerate este de peste 50% – cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană. Acest lucru înseamnă că, în condițiile în care oamenii nu au bani ca să achiziționeze sau închirieze locuință de pe piață, se aglomerează în locuințele rudelor sau prietenilor,  sau închiriază colectiv o locuință. Locuințele sociale realizate prin investiții publice ar contribui la reducerea supraaglomerării în locuințe și la îmbunătățirea calității vieții.

Tinerii nevoiți să locuiască cu părinții

Conform studiului „Coșul minim de consum lunar pentru un trai decent pentru populația României” (Friedrich Ebert Stiftung, 2018): „peste 40% din tinerii cu vârstele între 25 și 34 de ani locuiesc cu părinții (42,2% în 2017, 43,4% în 2015). Situația este mult mai proastă decât media europeană de doar 28,7%”. Locuințele sociale realizate prin investiții publice ar susține tinerii în dorința lor de a începe o viață autonomă față de părinți și de a se stabili în localitățile unde găsesc locuri de muncă.

Costurile locuirii

În 2018, Banca Națională a României observa că, la nivel național, pentru un apartament cu două camere, perioada necesară achiziționării unei locuințe fără credit ar fi de 10 ani presupunând situație imposibilă în care oamenii nu ar cheltui niciun ban pe altceva în această perioadă; la nivel de localități, această perioadă diferă, de exemplu în orașul Cluj este de peste 11 ani, iar în București sub 8 ani. Mai mult, comparând costurile chiriei private sau ale ratelor bancare lunare, cu veniturile medii chiar și din orașele mari, observăm că și cei care au venituri relativ ridicate cheltuie peste 50% din veniturile lor pe aceste costuri. Locuințele sociale publice sunt locuințe accesibile ca preț pentru multe categorii sociale eligibile la acest tip de locuință conform Legii locuinței din 1996. 

Evacuările care lasă persoanele evacuate fără locuință adecvată

Studiul Blocului Pentru Locuire (2019) despre evacuările forțate din România arată că, în ultimii 16 ani, au fost efectuate 24.000 de evacuări silite prin executori judecătorești. Luând în considerare celelalte practici de evacuare neconforme legii, deci neacoperite de UNEJ/ Ministerul Justiției (respectiv evacuarea pe cale administrativă, evacuări de pe terenuri virane, etc.) putem afirma că numărul de evacuări din locuințe în România după 1989 este de peste 100.000. Dacă fiecare evacuare a afectat în medie 5 gospodării și dacă considerăm media de număr de persoane pe gospodarie calculată de INS pentru anul 2011 (2.66 persoane/ gospodărie), se poate constata că numărul de persoane evacuate este de 1.330.000. Un stoc adecvat de locuințe sociale, împreună cu un pachet de măsuri de sprijin, este în măsură să soluționeze problema persoanelor fără adăpost – care, conform definiției FEANSTA folosite la nivel internațional, includ atât persoanele străzii cât și persoanele care locuiesc în condiții inadecvate.  

Nevoia de locuințe sociale

Conform unei evidențe realizate în 2018 de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice pe baza informațiilor primite de la prefecturi, 120.115 de familii s-au aflat în nevoie urgentă de locuință, incluzând și numărul de solicitări de locuințe sociale. Menționăm că acest număr este mult mai mic față de numărul celor care au efectiv nevoie de locuințe sociale, pentru că, în condițiile în care oamenii observă că primăriile nu fac și nu repartizează locuințe sociale, ei renunță să își mai depună cererile. Creșterea fondului de locuințe sociale ar răspunde nevoii persoanelor eligibile pentru accesarea de locuințe sociale, conform Legii Locuinței 114/1996, dintre care – în condițiile creșterii continue a prețului la locuințe –  tot mai puțini își permit să achiziționeze sau închirieze o locuință de pe piață

Evidența de mai sus include și numărul de familii marginalizate social care nu dețin o locuință, numărul familiilor care se află în risc de demolare/evacuare și al celor care locuiesc în așezări informale ce nu ar putea fi legalizate. Locuințele sociale realizate prin investiții publice ar putea contribui la asigurarea efectivă a accesului la locuință a tuturor grupurilor vulnerabile față de care, conform prevederilor legale, autoritățile statului au această obligație.

Procentul extrem de redus al locuințelor sociale 

Conform Eurostat, în România procentul de locuințe în proprietate publică din totalul fondului de locuințe a ajuns sub 2%; dintre acestea, doar un procent infim sunt locuințe sociale conform definiției Legii Locuinței din 1996. În multe țări dezvoltate, procentul de locuințe sociale este mult mai mare, precum în Olanda de 37%, în Danemarca și Austria de 20%, în Regatul Unit de 17%, în Franța de 14%, între 10-12% în Irlanda, Islanda și Finlanda. Acest decalaj are urmări socio-economice extrem de grave, în condițiile în care România cunoaște cea mai mare rată a sărăciei monetare, cel mai mare procent al angajaților care câștigă venituri sub pragul sărăciei, precum și cea mai mare rată a sărăciei-și-excluziunii-sociale din Uniunea Europeană.

Procentul de locuințe în proprietate publică s-a redus vertiginos în condițiile în care, din anii 1990 încoace, vechiul fond de stat s-a privatizat aproape în totalitate, iar numărul de locuințe finalizate anual din fonduri publice s-a redus în mod dramatic. 

Alocați buget adecvat creșterii fondului de locuințe sociale

Având în vedere realitățile socio-economice din România, descrise prin datele de mai sus, se impune ca statul român să înceapă de urgență un ambițios program de construcție de noi locuințe sociale, adecvate ca și calitate, și accesibile ca preț în funcție de veniturile celor eligibili conform Legii Locuinței. 

Puținele măsuri privind locuințele sociale din programul operațional numit „Incluziune și Demnitate Socială” (un nou Program Operațional al Fondurilor Europene promis pentru perioada 2021-2027) sunt insuficiente la nivelul României chiar și din punctul de vedere al combaterii sărăciei. În plus, însă, precum am demonstrat mai sus, criza locuirii afectează multe categorii de persoane, nu doar persoanele care trăiesc în sărăcie extremă și în condiții caracterizate de privațiuni materiale severe. 

Pornind de la cunoașterea nevoilor locale, Asociația Municipiilor ar trebui să solicite de la Guvernul României să aloce un buget anual adecvat pentru creșterea fondului de locuințe sociale în perioada 2021-2027. Sursele pentru acest buget pot veni atât prin Programul Guvernamental de Construcție de Locuințe Sociale, cât și prin Mecanismului European de Redresare și Reziliență – având în vedere faptul că Guvernul își asumă și alte investiții din această sursă. 

Un astfel de program de investiții publice în locuințe sociale s-ar alinia cu practicile europene actuale și planificate, pentru asigurarea unei tranziții verzi juste din punct de vedere social și pentru redresarea de după criza actuală. El are potențialul să contribuie la realizarea a patru obiective socio-economice interconectate: asigurarea de condiții adecvate de locuit pentru cât mai multe persoane ale căror venituri nu permit achiziționarea sau închirierea unei locuințe de pe piață; susținerea industriei de construcții și altor sectoare economice relevante; crearea de noi locuri de muncă; contribuție la eficientizarea energetică prin noi construcții de locuințe sociale și/ sau renovări care contribuie la creșterea fondului locativ public peste tot în țară unde este nevoie de asta, respectând cerințele Pactului Ecologic European. 

Blocul pentru Locuire,

https://bloculpentrulocuire.ro/

bloculpentrulocuire@gmail.com

Persoană de contact: Prof. univ. dr. Enikő Vincze – eniko.vincze10@gmail.com

1 Mai – Locuințe, nu profit! Muncă, nu exploatare! 

 

APEL

De 1 mai, ziua internațională a muncii, a lucrătorilor și lucrătoarelor, Blocul pentru Locuire (BPL) lansează campania “Locuințe, nu profit! Muncă, nu exploatare!” Campania se va derula de-a lungul lunii mai 2020 prin difuzarea mai multor materiale și evenimente online despre legătura între muncă și locuire. Ea este parte din inițiativa BPL de mobilizare politică pentru locuințe publice, singurul instrument ce poate să asigure accesul tuturor, indiferent de venitul pe care îl câștigă, la locuință adecvată și sigură. 

Blocul pentru Locuire este o  rețea națională decentralizată de organizații și grupuri ce luptă pentru împuternicirea și organizarea politică a comunităților împotriva injustiției locative formată din organizațiile: Căși Sociale Acum! (Cluj), Asociația E-Romnja, Dreptul la Oraș (Timișoara), RomaJust și Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire (București). 

De ce este nevoie de o astfel de campanie?

Pentru că România este printre țările unde angajatorii pot exploata cu cea mai mare ușurință forța de muncă ieftină, iar investitorii pot face cele mai mari profituri pe piața imobiliară și cea de locuințe. Această situație trebuie să se schimbe! 

Pentru că situația materială a lucrătorilor este definită atât prin veniturile lor, cât și prin costurile locuirii. Astfel, salariile mici și costurile mari ale locuirii (chiria privată sau creditul imobiliar, întreținerea locuinței, utilitățile), împreună duc la sărăcirea lucrătorilor și lucrătoarelor. Acest lucru trebuie să se schimbe! 

Conform datelor Eurostat din 2018, UN SFERT din populație are venituri sub pragul de sărăcie iar rata sărăciei printre angajați a fost de 15%. O TREIME din populație a suferit de sărăcie-și-excluziune-socială adică, pe lângă sărăcia venitului, a fost confruntată cu privațiuni materiale severe, printre care incapacitatea de a plăti chiria și utilitățile. Unde sunt familii cu trei copii sau mai mulți această rată a fost de 57.6%. La începutul anului 2020, UN SFERT din angajații cu normă întreagă câștigau salariul net minim pe economie de 1346 lei! Raportate la nevoile pentru un trai decent, calculate la aproximativ 2700 lei pentru o singură persoană, cifrele arată prăpastia uriașă dintre nevoi și venituri pentru milioane de oameni!

În ceea ce privește piața imobiliară, România are cele mai mici impozitări ale veniturilor din chirii din Europa și, în general, afacerile imobiliare sunt avantajoase aici, deoarece costul proprietăților imobiliare și chiriile sunt stabilite în euro. În ultimii 10 ani, euro s-a apreciat în continuu față de RON, în medie, cu ceva mai mult de 2% pe an. În plus, taxa de profit (16%) este una dintre cele mai scăzute în UE! Piața ipotecară din România rămâne redusă, după standardele internaționale, la doar 7,82% din PIB în 2019. Cu toate acestea, din 2008 până în 2018, numărul de credite pentru locuințe au crescut cu aproape 17% pe an, iar dobânzile pentru creditele imobiliare practicate de bănci sunt printre cele mai mari între statele membre ale UE.

De aceea, o campanie pentru o politică locativă, care asigură accesul efectiv al tuturor la locuințe adecvate, trebuie să țintească și revendicări din domeniul drepturilor muncii: asigurarea unui venit decent și accesul la o locuință publică, împreună îmbunătățesc traiul tuturor. Din acest motiv, atât în “Manifestul pentru Dreptate Locativă. Manifest împotriva pandemiei capitalismului și rasismului”, cât și în “Memoriul pentru venit minim decent și locuințe sociale adecvate”, publicate în martie și aprilie 2020, Blocul pentru Locuire a formulat o viziune despre o nouă politică necesară pe ambele planuri.    

Probleme ale muncii și locuirii în contextul crizei curente

Covid-19 ne afectează pe toate și toți. Dar ne afectează în mod inegal. Asta și pentru că inegalitățile de venit, inegalitățile locative și cele teritoriale au dezavantajat și dinainte de criza curentă persoanele care azi sunt cele mai afectate. 

Criza epidemiologică este și o criză socială și locativă. Ea demonstrează vulnerabilitatea forței de muncă ieftine atât în fața reducerii activității companiilor la care lucrează sau în fața restricțiilor muncile informale, cât și în privința condițiilor inadecvate de locuire și plata costurilor locuirii. 

Ne gândim aici în primul rând la cei mai dezavantajați, care și până acum au suferit de pe urma locuirii în zone marginale, subdezvoltate, stigmatizate și/ sau au suferit de pe urma evacuărilor. Mai departe, ne gândim atât la cei care nu au proprietăți și stau în chirie privată, cât și la cei care au datorii apăsătoare aferente unor credite cu rate mari, dar și la unii proprietari de locuințe, fără credite imobiliare, care au venituri modeste sau chiar suferă de sărăcie și excluziune socială. 

Ne gândim la milioanele de persoane nevoite să accepte contracte de muncă formale sau informale în țară sau în străinătate, care le lezează demnitatea și pun în pericol siguranța, pentru venituri la limita supraviețuirii, de pe-o zi sau lună la alta, care îi forțează să locuiască în condiții inadecvate și nesigure.

Ce ne propunem prin această campanie?

Campania noastră își propune să contribuie la conștientizarea impactului pe care problemele menționate mai sus le au asupra lucrătorilor și lucrătoarelor cel mai grav afectați/ afectate de criza socială și locativă – care nu a început azi, dar este agravată acum de criza epidemiologică curentă: 

  • persoanele cu venituri mici și cu locuri de muncă nesigure (angajate în economia formală sau lucrătoare în economia informală, în România sau în străinătate), în condițiile în care în 27 aprilie au fost suspendate aproape 1.028.000 și au fost încetate peste 260.000 de contracte de muncă); 
  • oamenii care locuiesc în locuințe supraaglomerate, trăiesc în spații locative neconvenționale și/sau fără utilități, tocmai pentru că nu au bani suficienți să trăiască altfel; 
  • cei care plătesc cu greu costurile mari ale locuirii (chiria privată, ratele creditelor, utilitățile) pentru că au venituri mici, și din acest motiv sunt în riscul de a rămâne fără locuință adecvată; 
  • oamenii care trăiesc în localități care au rămas subdezvoltate pentru că nu sunt profitabile din punctul de vedere al capitalului, dar nici al statului promotor al economiei de piață. 

Prin materialele difuzate în această campanie vrem să contribuim și la mobilizarea oamenilor pentru dreptate locativă și drepturile muncii. Subliniem că aceste probleme sunt chestiuni politice și necesită remedii sistemice, ele nefiind pure întâmplări personale sau provocări pe care indivizii le-ar putea soluționa prin propriile forțe. Ele nu au fost generate, ci scoase la suprafață și amplificate de Covid-19. De aceea, soluționarea lor impune schimbări radicale și de lungă durată ale politicii locative și salariale practicate de statul român. 

Nu putem lăsa ca politica post-criză să reia politicile de austeritate și de sprijinire a capitalului și a goanei după profit. Recunoașterea financiară și simbolică adecvată a muncii, precum și asigurarea de condiții de locuire decente pentru lucrători și lucrătoare, la prețuri accesibile în funcție de veniturile lor, trebuie să stea la baza unor schimbări sistemice. Acestea sunt necesare pentru ca niciun om să nu mai fie exploatat la locul de muncă și nimeni să nu mai fie nevoit să trăiască în condiții improprii, ce încalcă demnitatea umană. 

Alătură-te demersurilor noastre pentru locuire pentru toți și toate și respectarea drepturilor muncii! Spune NU profitului și NU exploatării!

Trimite-ne un mesaj pe facebook sau email, bloculpentrulocuire@gmail.com.

MEMORANDUM: Decent Minimum Income and Adequate Social Housing for the Most Affected People

MEMORANDUM for
The President of Romania
The Government of Romania
The Ministry of Labour and Social Protection
The Ministry of Regional Development and Public Administration
The Ministry of European Funds

The Current Epidemiological Crisis Is Also a Social and Housing Crisis Emergency: We Demand Decent Minimum Income and Adequate Social Housing for the Most Affected People

In the context of the Covid-19 epidemic and the economic crisis that continues to worsen from one day to another, at the initiative of the Bloc for Housing, 53 organizations and over 100 persons with experience in fighting for social solidarity and providing support for vulnerable groups are calling on you with a series of appeals regarding the need to provide everyone’s effective access to the constitutional rights of decent living.

 

Continue reading MEMORANDUM: Decent Minimum Income and Adequate Social Housing for the Most Affected People

Manifesto for Housing Justice: Fighting the Pandemic of Capitalism and Racism

#stayhome #notstayingaside

The time has come for this political agenda to change radically: housing politics must satisfy the needs of the people and respect the right to housing as a universal right!

The time has come for the rich to pay for everything that they stole through workforce exploitation, real estate speculation, and the theft of the government’s resources to the disfavour of the many.

This is our manifesto:

Continue reading Manifesto for Housing Justice: Fighting the Pandemic of Capitalism and Racism

Manifest pentru dreptate locativă. Împotriva pandemiei capitalismului și rasismului

#StămAcasă  #NuStămDeoparte

Este timpul să se pună capăt regimului în care dezvoltatorii imobiliari, marii rentieri și furnizorii privați de utilități fac profituri enorme pe seama celor care abia supraviețuiesc de la o lună la alta! Avem nevoie de măsuri radicale, care să asigure că ordinea economică post-criză va fi una a egalității și dreptății sociale.

Acesta este manifestul nostru conținând 14 revendicări pentru intervenție imediată și pe termen lung!

Continue reading Manifest pentru dreptate locativă. Împotriva pandemiei capitalismului și rasismului