BLOCUL este o rețea decentralizată de organizații ce luptă pentru împuternicirea și organizarea politică a comunităților împotriva injustiției locative.
Cea mai bună măsură pentru asigurarea dreptului/ accesului la locuință a grupurilor vulnerabile este cea a creșterii fondului de locuințe sociale în fiecare localitate în funcție de nevoile reale. Astfel, cazurile cele mai vulnerabilizate de privațiuni materiale vor putea să fie prioritizate în procesul de atribuire de locuință socială în timp ce nu s-ar nega nici dreptul la locuință socială al altor categorii îndreptățite la ele conform legii locuinței. O astfel de abordare ar asigura ca locuința socială să nu funcționeze doar ca un instrument al incluziunii sociale, ci și ca un factor prin care statul reglementează piața rezidențială venind în sprijinul celor care au nevoie de o locuință adecvată la un preț accesibil în funcție de veniturile lor. Mai departe, o astfel de abordare ar preveni procesele de segregare rezidențială, creând spații rezidențiale de bună calitate pentru toți. Pentru a atinge acest deziderat, modificarea legii locuinței trebuie să includă o serie de măsuri cu privire la aspectele instituționale și financiare ale realizării prin construcție sau prin alte metode de locuințe sociale, precum și ale administrării acestora prin implicarea asociațiilor de chiriași în luarea deciziilor de către direcțiile de specialitate ale primăriilor.
Citiți în continuare propunerea integrală cu titlul “Dreptul la locuire/ acces la locuire pentru grupuri vulnerabile. Aspecte și recomandări legislative” făcută de colega noastră Prof. univ. dr. Enikő Vincze, membră a C2 Consiliul Economic și Social România (CES), către Comisia temporară pe locuire a CES România.
În atenția membrilor și membrelor Consiliului Local al Sectorului 1 În atenția Comisiilor de Specialitate din cadrul Consiliului Local al Sectorului 1: – Comisia de Sănătate și Protecție Socială – Comisia de administraţie publică locală, juridică, apărarea ordinii publice, respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi patrimoniu
Petiție cu privire la proiectul de hotărâre privind aprobarea modelului de contract-cadru pentru închirierea locuințelor cu destinație social având ca proprietar/administrator Direcția Socială de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 1
Stimate consiliere și stimați consilieri, subsemnatele semnatare am luat act cu îngrijorare de proiectul de hotărâre inițiat de Primarul Sectorului 1, privind contractul-cadru pentru închirierea locuințelor sociale, aflat în dezbatere publică până la data de 12.04.2021:
Detaliem mai jos argumentele pentru care considerăm că acest proiect nu respectă prevederile naționale impuse de Legea Locuinței, pe care vă rugăm să le luați în considerare în exprimarea votului dumneavoastră:
1. Potrivit Legii Locuinței 114/1996, art. 44: ”Contractul de închiriere se încheie de către primar sau de către o persoană împuternicită de acesta cu beneficiarii stabiliți de consiliul local, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea de prelungire pe baza declarației de venituri și a actelor doveditoare necesare conform prevederilor legale”.
Contrar acestei prevederi, modelul de contract cadru din proiectul de hotărâre inițiat de Primăria Sectorului 1 stipulează la art. 4 (1): ”Termenul de închiriere este de maxim 5 (cinci) ani”.
2. Totodată, potrivit articolului 4 (5) din acest proiect de hotărâre: ”Dacă în urma analizei Comisia de Specialitate de la nivelul Sectorului 1 va constata că din punct de vedere material nu se mai mențin condițiile care au determinat atribuirea locuinței către acel locatar, va înștiința locatorul despre faptul că respectiva locuință urmează a fi atribuită unei alte persoane înscrisă pe lista de așteptare”.
În raport cu Legea Locuinței, această prevedere este excesivă și neclară din punct de vedere juridic, lăsând loc de interpretări arbitrare, suplimentare prevederilor din Legea 114/1996. Astfel, nu este clar ce se înțelege prin constatarea ”că din punct de vedere material nu se mai mențin condițiile care au determinat atribuirea locuinței către acel locatar” și care sunt criteriile pe baza cărora se va face această re-evaluare. Dacă, să presupunem, o familie beneficiară de locuință socială câștigă, în total, 2000 de lei în loc de 1400 cât câștiga în momentul repartiției, din punct de vedere tehnic se poate considera că nu s-au menținut condițiile materiale inițiale, deși din punct de vedere legal familia în cauză este în continuare îndreptățită prin lege să beneficieze de o locuință socială. În acest context, sesizăm riscul ca respectiva Comisie de Specialitate să aplice criterii de re-evaluare suplimentare și contrare Legii Locuinței.
De asemenea, considerăm această prevedere a reevaluării ca fiind excesivă și datorită faptului că Modelul de contract-cadru anterior, precum și Legea Locuinței, impun deja, pentru prelungirea contractului, depunerea de către beneficiar a declarației de venituri și a actelor doveditoare.
Prin urmare, pe baza argumentelor expuse mai sus, înțelegem că rolul acestor modificări propuse de Primăria Sectorului 1 la modelul de contract-cadru pentru închirierea locuințelor sociale este de a descuraja și intimida beneficiarii, respectiv de a impune obstacole birocratice suplimentare pentru a împiedica prelungirea contractelor de închiriere.
Acest fapt este relevat chiar în referatul de aprobare elaborat de DGASPC Sector 1, ce arată că noile restricții propuse se întemeiază pe judecăți morale asupra beneficiarilor, că aceștia nu sunt suficient de motivați să își depășească starea de vulnerabilitate socială:
”din practică, s-a constatat că beneficiarii acestor locuințe sociale prin reînnoirea la cerere a contractelor sociale pentru o nouă perioadă de 5 ani nu sunt suficient stimulați să depășească situația materială precară în care se găsesc într-un interval de timp rezonabil, acceptând pe termen foarte lung să ocupe aceste locuințe, împiedicând astfel posibilitatea altor familii aflate în impas să acceseze astfel de beneficii, întrucât numărul de locuințe sociale pe care le poate pune la dispoziție fiecare unitate administrativ-teritorială este limitat față de nevoile reale ale comunității pe care o reprezintă.”
Deci, totodată, referatul de aprobare arată că administrația Sectorului 1 îi învinovățește pe beneficiarii de locuințe sociale pentru faptul că cele peste 700 de familii de pe listele de prioritate în Sectorul 1 așteaptă de ani de zile o astfel de locuință. Aceasta cu toate că, potrivit Legii Locuinței și Codului Administrativ, autoritatea locală are obligația de a furniza acest serviciu public în acord cu nevoile populației. Contrar acestor prevederi și prin modificările propuse, administrația locală pune în competiție beneficiarii de locuințe sociale, care la rândul lor au așteptat ani de zile repartiția, cu solicitanții de locuințe sociale.
Prin urmare, contrar Referatului de aprobare ce notează, la evaluarea impactului social al proiectului, sintagma ”Nu este cazul”, această hotărâre are un impact social semnificativ, ce trebuie analizat în mod onest și adecvat.
În opinia noastră, această propunere face parte dintr-o serie de măsuri anti-sociale pe care Primăria Sectorului 1 intenționează să le aplice, printre care numim și iminentul proiect de abrogare a ajutorului de chirie acordat prin HCL 144/2020, pentru solicitanții de locuințe sociale.
Ne poziționăm ferm împotriva oricăror încercări de limitare a drepturilor sociale, dat fiind că Primăria Sectorului 1, ca autoritate publică locală, are obligația de a răspunde nevoilor tuturor cetățenilor săi, inclusiv și mai ales celor aflați în situații de vulnerabilitate socială.
Cu stimă,
Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire
ActiveWatch
Asociația Sprijinirea Integrării Sociale (ASIS)
Asociația O2G – Ofensiva Generozității
ARAS – Asociația Română Anti-SIDA
CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică
MEMORANDUM for The President of Romania The Government of Romania The Ministry of Labour and Social Protection The Ministry of Regional Development and Public Administration The Ministry of European Funds
The Current Epidemiological Crisis Is Also a Social and Housing Crisis Emergency: We Demand Decent Minimum Income and Adequate Social Housing for the Most Affected People
In the context of the Covid-19 epidemic and the economic crisis that continues to worsen from one day to another, at the initiative of the Bloc for Housing, 53 organizations and over 100 persons with experience in fighting for social solidarity and providing support for vulnerable groups are calling on you with a series of appeals regarding the need to provide everyone’s effective access to the constitutional rights of decent living.
The time has come for this political agenda to change radically: housing politics must satisfy the needs of the people and respect the right to housing as a universal right!
The time has come for the rich to pay for everything that they stole through workforce exploitation, real estate speculation, and the theft of the government’s resources to the disfavour of the many.
Este timpul să se pună capăt regimului în care dezvoltatorii imobiliari, marii rentieri și furnizorii privați de utilități fac profituri enorme pe seama celor care abia supraviețuiesc de la o lună la alta! Avem nevoie de măsuri radicale, care să asigure că ordinea economică post-criză va fi una a egalității și dreptății sociale.
Acesta este manifestul nostru conținând 14 revendicări pentru intervenție imediată și pe termen lung!
Primim informații din țară că persoanele fără adăpost sunt amendate, în condițiile aplicării prevederilor Ordonanței Militare nr.3, în care este limitat dreptul la liberă circulație. În situația actuală, în care măsurile sociale pentru sprijinul acestor persoane sunt insuficiente sau neconforme cu nevoile lor, amenzile către persoanele fără adăpost reprezintă un dublu abuz și cerem intervenții urgente din partea MAI și autorităților publice locale pentru:
– Sistarea amenzilor pentru persoanele fără adăpost.
– Eliminarea condiționării drepturilor sociale de plata amenzilor și a datoriilor la bugetul local.
– Asigurarea de condiții adecvate de relocare a persoanelor fără adăpost, care să nu le pună și mai mult în pericol sănătatea și viața, având în vedere că centrele de urgență supra-aglomerate, cu băi la comun, riscă să devină rapid spații de contaminare.
– Prevenirea separării familiilor, prin asigurarea nu de locuri individuale în centre, ci de spații familiale corespunzătoare.
– Suplimentarea bugetului de servicii sociale, pentru asigurarea unor condiții adecvate de relocare a persoanelor fără adăpost și a accesului acestora la hrană și asistență medicală corespunzătoare.
– Reconversia și/sau rechiziționarea clădirilor care pot fi folosite pentru relocarea de urgență și în condiții adecvate a celor care locuiesc pe stradă, în condiții improprii sau în locuințe supra-aglomerate.
Persoanele fără adăpost se află printre categoriile cele mai expuse și vulnerabile la infecția cu SARS-CoV-2. Din cauza oboselii cronice, a malnutriției și a nivelului ridicat de stres, majoritatea acestor persoane are o imunitate scăzută; în plus, multe dintre ele au probleme de sănătate mintală sau/și de adicții, ceea ce înseamnă că au nevoie de sprijin urgent și de o îngrijire specială în această perioadă.
În urma întâlnirilor cu Grupul de lucru inter-ministerial asupra evacuărilor din locuințe, inițiat de Agenția Națională pentru Romi, publicăm o serie de recomandări cu privire la elaborarea de politici publice pentru prevenirea și interzicerea evacuărilor forțate. Recomandările se adresează membrilor Parlamentului, autorităților publice centrale și locale, precum și altor grupuri de advocacy pentru dreptul la locuire.
I. Problema care necesită o politică publică: evacuările forțate II. Statistici ce susțin gravitatea riscului de evacuări forțate în România III. Cauzele evacuărilor forțate IV. Efectele evacuărilor forțate în termenii violării drepturilor omului V. Discrepanțe legislative ce trebuie soluționate prin politici publice pentru prevenirea și interzicerea evacuărilor forțate VI. Principiile necesare în definirea politicilor publice pentru prevenirea și interzicerea evacuărilor forțate VII. Recomandări privind obiectivele generale ale unei politici publice pentru prevenirea și interzicerea evacuărilor forțate VIII. Recomandări privind obiectivele specifice ale unei politici publice pentru prevenirea și interzicerea evacuărilor forțate IX. Recomandări privind obiectivele operaționale ale unei politici publice pentru prevenirea și interzicerea evacuărilor forțate X. Documente de politici publice la nivel global, european și național relevante pentru prevenirea și interzicerea evacuărilor forțate
Acest ghid reprezintă o chemare adresată Birourilor Județene pentru Romi, experților pe problemele romilor de la diverse nivele ale administrației publice, organizațiilor neguvernamentale, Grupurilor de Acțiune Locală, grupurilor informale locale, grupurilor activiste, pentru a se implica în prevenirea evacuărilor forțate din locuințe și în obligarea autorităților publice de a atribui locuințe alternative adecvate persoanelor evacuate.
The Current Epidemiological Crisis Is Also a Social and Housing Crisis Emergency: We Demand Decent Minimum Income and Adequate Social Housing for the Most Affected People
