Author: amargi

Szociális lakásokat 2, és nem 20 éven belül!

Akár bérelni, akár vásárolni szeretne, a lakások egyre drágulnak. Románia a legrosszabb helyen áll az EU-ban ebben a tekintetben: nálunk van a legtöbb túlzsúfolt lakás és a jövedelmekhez képest itt a legmagasabbak a lakhatási költségek! 

Miért? A helyi önkormányzatok mélyen elhanyagolták jogi szerepüket abban, hogy szociális lakásokat biztosítsanak azoknak, akiknek szükségük van rá, vagyis az átlagjövedelem alatti bevétellel rendelkező embereknek. Legtöbben azonban ebben a helyzetben találjuk magunkat. 

Követeljük a bukaresti, kolozsvári és temesvári önkormányzatok tanácshatározatát a helyi közigazgatás azon kötelezettségére vonatkozóan, hogy a kérelmezéstől számított legfeljebb 2 éven belül szociális lakást biztosítson minden jogosult polgár számára. 

Írja alá a városával kapcsolatos petíciót lent!

Miért van szükség önkormányzati szociális lakásokra?

A városok fejlődnek, és velük együtt a megélhetési költségek is óriási mértékben emelkednek. Egyes társadalmi kategóriák számára a probléma észrevétlen maradhat, de mi történik a többiekkel? Mi történik az átlagjövedelemmel rendelkező és annak felét bérleti díjakra és törlesztőrészletekre költő anyákkal, nagybácsikkal, barátokkal és rokonokkal, akik a mindennapi megélhetésért küzdenek? 

Különösen most, a világjárvány kontextusában mozgósítanunk kell magunkat a több százezer emberért, akik prekárius körülmények között élnek, folyamatosan kockáztatva egészségüket. Együtt kell felkészülnünk arra a pillanatra is, amikor a gazdasági válság miatt sok munkahely megszűnik, képtelenné téve számtalan ember számára a lakásköltségek (bérleti díj vagy hitel) kifizetését. 

Ennek a globális kihívásnak a leküzdése érdekében meg kell oldani a lakhatási válságot. A megfelelő és a jövedelem szempontjából megfizethető lakhatásnak nem távoli álomnak kell lennie, hanem valóságnak, legfeljebb 2 éves futamidővel!

Mit jelentenek a szociális lakások és kinek van erre joga?

A szociális lakások köztulajdonban levő ingatlanok, amelyeket támogatott bérleti díjakkal utalnak ki magánszemélyeknek vagy családoknak, akiknek gazdasági helyzete nem teszi lehetővé a saját lakáshoz való hozzáférést vagy a piaci feltételek mellett lakás bérlését. 

Az állampolgárok akkor igényelhetnek szociális lakást, ha jövedelmük nem haladja meg az átlagbért.

Jelenleg mi a probléma a szociális lakosákkal?

A szociális lakásokhoz való hozzáférés korlátozott, bonyolult formalitások szükségesek hozzá, illetve a kérvényezők közül sokan évről-évre át kell vergődjenek az éves dosszié összeállításának bonyolult folyamatán, arra kényszerülve, hogy akár 20 évet is várjanak egy lakásra.

Hogyan tudjunk megoldani a problémát és mit kérünk a leendő tisztviselőktől?

  • Kérjük, hogy a polgármesteri, alpolgármesteri és helyi tanácsosi pozíciókra újonnan megválasztott személyek megfelelő közszolgáltatásokat nyújtsanak, amelyek magukban foglalják a helyi igényeket kielégítő és az önkormányzat kötelezettségei közé tartozó szociális lakásállomány biztosítását.
  • Kérjük, hogy a közigazgatás a lakhatás problémájában érdekelt legyen és innovatív megoldásokat találjon az állampolgárok egyik legnagyobb problémájára: az ingatlanpiaci lakások túlzott és folyamatosan növekvő költségeire.
  • Kérjük, hogy a közigazgatás, a lakásügyi törvénynek és a közigazgatási törvénykönyvnek megfelelően, hozzon döntéseket a szociális lakásalap megvalósítására, akár új építésekkel, akár a meglévő épületek rehabilitációjával, annak érdekében, hogy a jogosult állampolgároknak a lehető legrövidebb időn belül szociális lakhatásokat kínálhassanak.

Segítenél? Kapcsolódj be! Írd alá a petíciót és add tovább!

Miért fontos, hogy aláírd?

A jövőben megválasztott tisztviselők felelőssé tétele annak érdekében, hogy senkit sem hagyjanak megfelelő lakhatás nélkül, azáltal, hogy innovatív megoldásokat találnak, amelyek minden jogi eszközt alkalmaznak a lakásválság megoldására. 

Mivel a Covid-19 járvány megmutatta, mennyire kiszolgáltatottak vagyunk mindannyian, és hogy csak szolidaritás révén lehet a város igazán mindenkié. 

Mivel a lakhatás elsődleges szükséglet, és a lakhatáshoz való jog egyetemes emberi jog. Otthon gondoskodunk az egészségünkről és erőt gyűjtünk a munkához, a tanuláshoz és a társadalmi részvételhez. Ehhez először is megfelelő és a jövedelemhez képest megfelelő lakásra van szükség.

Campania LOCUINȚE SOCIALE ÎN 2 ANI, NU 20!

Criza locuirii în care ne aflăm înseamnă supraaglomerare, cheltuieli uriașe pentru locuire, evacuări, pierderi și suferințe nenumărate. Locuințele sociale și publice sunt un element necesar în rezolvarea acestei crize! Însă autorităților nu le pasă: nu măresc numărul de locuințe, nu ușurează accesul și nici nu sunt transparente cu gestionarea celor pe care le au!

Noi, activiste și activiștii de la BLOC, am creat o strategie prin care să luăm pași concreți pentru accesul la locuire!

Petiția noastră presează autoritățile locale să pună o limită de 2 ani pentru termenul în care pot fi distribuite locuințele sociale. O dată ce strângem suficiente semnături, petiția o depunem la Consillile Locale din București, Cluj și Timișoara și vom presa autoritățile să adopte măsura. Acest prim pas va crea efecte pe termen lung ce, împreună cu alte acțiuni, vor duce la ușurarea poverii locuirii scumpe în România.

Practic, am pregătit deja tot: proiectul de Hotărâre și Referatul doveditor! Tot ce trebuie consiliile să facă este să adopte măsura!

Însă înainte de asta, avem nevoie de semnături!

Implică-te! Semnează și dă mai departe!

#CrizaLocuirii #LocuințeSocialeAcum #2aniNU20

Victorie la CNCD!

Am avut câștig de cauză în sesizarea față de criteriile de selecție în atribuirea de locuințe sociale, hotărâte abuziv de Consiliul Local sector 2 București!

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a votat în unanimitate pentru amendarea Consiliului Local sector 2 și revizuirea criteriilor, reclamate de noi ca producând discriminare directă în cazul persoanelor cu dizabilități și categoriilor sociale dezavantajate, discriminare indirectă asupra persoanelor rome și discriminare multiplă prin cumulul limitărilor pe care le impun.

După victoria de la Cluj din anii trecuți, avem încă un proces reușit prin care cerem acces la locuințe pentru toate persoanele care se încadrează în criteriile Legii Locuinței!

Iată hotărârea integrală a Consiliului

Coordonăm politica locativă a trei orașe europene – Ce trebuie să facă guvernele în continuare

de Ian Brossat, Lucía Martín, Tom Copley 

03.06.2020

Alături de orașele din întreaga lume, Barcelona, ​​Londra și Paris se confruntă cu o criză devastatoare de sănătate, care afectează fiecare aspect al economiei și societății noastre. Impactul Covid-19 este cu atât mai periculos, deoarece adâncește criza locativă preexistentă.

În 2018, orașele noastre s-au reunit la Națiunile Unite pentru a denunța criza locuirii care afectează orașele din întreaga lume. Declarația „Orașe pentru locuințe adecvate” pe care am semnat-o cu toții a enumerat numeroși factori care ne puneau în pericol obiectivul nostru de a asigura orașe „echitabile, inclusive și juste”. Acestea includeau o lipsă de finanțare națională și de stat, dereglementarea pieței, puterea tot mai mare a corporațiilor globale și concurența crescută pentru imobile rare. Toate aceste probleme au fost agravate de pandemia coronavirusului.

S-au făcut unele lucruri pentru atenuarea impactului Covid-19 asupra sectoarelor locative ale orașelor noastre. În Franța, Spania și Marea Britanie, guvernele naționale au interzis evacuările în timpul pandemiei și cu toții am depus eforturi enorme pentru a oferi spații de cazare temporare pentru persoanele fără adăpost, cu peste 700 de persoane cazate la Barcelona, ​​1500 la Paris și 1400 la Londra. O serie de scheme de subvenționare sunt înființate pentru a ajuta gospodăriile să suporte primele efecte economice ale crizei. Cu toate acestea, chiar dacă aceste măsuri au ajutat pe termen scurt, trebuie să se facă mult mai mult pentru a proteja gospodăriile de impactul pe termen lung.

Continue reading Coordonăm politica locativă a trei orașe europene – Ce trebuie să facă guvernele în continuare

The Eviction Season Has Begun

If during the pandemic the evictions were interrupted, bureaucrats and justice officials worked hard so that, as soon as they were allowed, they could evict people from their homes. In Timisoara, Romania, two forced evictions threw dozens of people into the streets as soon as the restriction on evictions was lifted.

On May 15, immediately after the end of the state of emergency, 6 families were evacuated from a building located in the area of Traian Square. Shortly after the purchase of the building, the new owners forced tenants to leave their homes within just one day, despite having lived there for 10 years. The eviction was carried out by the local police, without having the necessary judicial decision. The evacuees had no alternative, even though amongst them there were children and elderly.                           

And on June 12, at 6:00 am, in the Torontalului neighborhood, also in Timisoara, a community of about 10 people was violently evicted. People were given no alternative or support; they were simply thrown out on the street. The 11 police cars were intimidating and threatening, destroying tenants’ shelters.

The Torontalului community has lived there for 4 years. After the land was privatized, their situation became fragile and they could have been thrown out at any time. During the pandemic, threats and insults were directed at them, people being put in a position to find an alternative on their own, at a time when it was impossible to go out on the streets.

Images before and after the destruction of the community neighborhood in Torontalului

#StopEvictions

#DOTimisoara

#solidarity

Muncă, locuire și organizare sindicală. Dezbatere cu reprezentante și reprezentanți sindicali

La a treia discuție din cadrul campaniei “Locuințe, nu profit! Muncă, nu exploatare!” avem ca invitați patru reprezentanți sindicali. Împreună cu o parte dintre aceștia am lansat în 2019 Alianța pentru muncă și locuire, o inițiativă prin care am urmărit alăturarea mișcării pentru dreptate locativă și a celei sindicale.Mobilizarea comună împotriva exploatării muncii și deprivării locative continuă! Participă:
– Lucia Cojocaru (președinta Sindicatului Liber din Învățământul Preuniversitar Clujean),
– Vasile Gogescu (președinte Federației Sindicatelor din Comerț) ,
– Camelia Socianu (președinta sindicatului Impact Botoșani, membră a Federației Naționale din Asistența Socială Pro.Asist, Cartel Alfa),
– Alexandru Greta (lider sindicat Salubritatea, Cluj-Napoca),
– Moderatoare din partea BLOC: Ioana Vlad (FCDL) și Enikő Vincze (Căși Sociale Acum!)

Vorbim împreună cu invitații noștri despre situația lucrătorilor și lucrătoarelor din sectoarele lor de activitate, despre problemele evidențiate și agravate de pandemie, despre adecvarea planurilor de relansare economică ale guvernului, precum și despre posibilități de organizare și mobilizare sindicală în această perioadă.

#MuncăNuExploatare
#LocuințeNuProfit

Raport împotriva exploatării muncii şi deprivării locative

Proiectul nostru Acțiune împotriva exploatării muncii și deprivării locative s-a derulat cu sprijinul Rosa Luxemburg Stiftung, în perioada februarie-noiembrie 2019. Prezentam aici rezultatele componentei de cercetare.
Prin această cercetare am putut susține că: Locuințele sociale publice NU ar trebui înțelese ca locuințe doar pentru grupurile cele mai vulnerabile, ci ca locuințe pentru toate persoanele care, din veniturile lor reduse, nu își permit o locuință de pe piață. NU doar inegalitățile de venit și exploatarea prin muncă reprezintă esența relațiilor capitaliste și, ca atare, nu doar ele ar trebui să fie obiectul revendicărilor politice-sindicale ale clasei lucrătoare. Locuirea NU este o problemă personală. Locuirea este unul dintre drepturile fundamentale ale lucrătorilor! Locuirea este un domeniu al acumulării de capital. Locuirea este un element al exploatării forței de muncă – exploatare care se reproduce, deci, și prin locuire. Locuirea este o problemă politică!



Munca în salubritate. Discuție cu lucrători și lucrătoare în domeniul salubrității

#muncaînsalubritate

Un nou eveniment-discuție în cadrul campaniei noastre Muncă, nu exploatare! Locuințe, nu profit! De data aceasta, cu lucrători și lucrătoare în salubritate, despre munca în salubritate.
Cu emoții, cu teamă că șefii îi dau afară, cu amenințări și fără protecție, știind că locul acesta de muncă este foarte important pentru ei și ele, oamenii încep totuși să vorbească.
Ascultă întreaga discuție înregistrată pe 13 mai 2020, despre ce înseamnă munca de șofer și încărcător sau măturător stradal, de ce este dificilă sindicalizarea în acest domeniu, ce s-a întâmplat cu lucrătorii în perioada pandemiei, cu ce probleme de locuire se confruntă ei, și ce ar trebui să se schimbe înspre bine.

#muncitoriesențiali

“Amenințările au fost dintotdeauna. Tot înghiți înghiți, dar și treaba asta are o limită. Mai deschizi și tu gura.”
“Oamenilor care lucrează în domeniul salubritate, nu trebuie să le fie frică să își înființeze un sindicat. Voi trebuie să vă luptați pentru drepturile voastre… Haideți la unitate.”
“Dacă nu eram noi, șefii nu ar fi avut de unde să își facă salariile. Noi le facem salariile, muncitorii.”

“După trei luni de la angajare la serviciul de ecologizare, șeful m-a dat afară. Mi-a zis că nu există niciun motiv, numai că au zis că nu mai au bani suficienți ca să ne plătească. La noi așa se fac contractele, pe trei luni, și cu prelunguri, din trei în trei luni. Cînd am intrat în criza asta, șefii s-au schimbat, nu ne mai plăteau orele suplimentare, mergeam sâmbătă și duminică la lucru, dar nu ne plăteau, în schimb ne dădeau zile libere. Pe lângă sectorul pe care îl aveam, mi-a mai dat încă unul, pentru că ziceau că acum nu este atât de mult de lucru, și putem lucra două sectoare în loc de unu. La soțul la fel, el este spălător, nu i-au mai plătit sporul, deci salariile noastre au fost mai mici. Noi nu am avut sindicat, și n-avea cine să ne apere. … Eu am fost evacuată dintr-o locuință naționalizată acum zece ani. De zece ani locuiesc aici pe strada Cantonului. Suntem în așteptarea unei case sociale. Nu știu când primim, ‘sper’ că mai durează vreo zece ani, ca să fie 20 în total. … Știți cum e, femeia e cu toate. Mamă cu copiii, cu curățenia, cu mâncarea, cu împărțitul, cu necazul, cu dat datoriile, deci toate le face femeia, nu bărbatul. Și acasă, și la lucru, normal că mi-a fost greu, dar nu ai ce să faci, trebuie să mergi înainte.”

“Sunt oameni care au lucrat 40 de ani. Erau înjurați, erau bătuți, maltratați, erau dați afară sau anjagați când șefii doreau. Ne-am săturat la un moment dat. Și am vorbit cu colegii mei, am zis să ne înființăm un sindicat. O să ne dăm silința, să ne învățăm drepturile. Domnul Ilcaș de la sindicatul Alfa ne-a ajutat, și așa ne-am înregistrat sindicatul, pe care l-am numit sindicatul Salubritatea… Ca toți să se poată alătura dacă vor… Dar mulți nu s-au înscris din teamă, oamenii nu au prins încredere… Înainte noi am avut un spor de salubritate de 30%, dar acesta nu mai există. Anul trecut am negociat să ne dea înapoi 5% spor de salubritate. Nu e mult, dar este ceva. Drepturile odată tăiate, se recâștigă foarte încet… O altă problemă este că la locul de muncă noi nu avem dușuri. Și anul trecut s-a dat o lege (în Cluj) că dacă oamenii miros urât în autobus, să fie dați jos. Vă dați seama, cum miroși când mergi acasă după ce toată ziua ai colectat gunoaie… La noi s-a dat grupa a doua înainte, care ne lăsa să ieșim mai devreme la pensiune, dar s-a tăiat și el…. Acum putem intra la cerere la pensie la 62 de ani, dar așa nu beneficiem de pensie întreagă, altfel stăm până la 65 de ani… Oamenii care s-au pensionat, nu apucă să trăiască prea mult. Cred că avem doar unul dintre încărcători care 8 ani după pensionare mai trăiește…”

#MuncăNuExploatare
#LocuințeNuProfit

Venit minim decent și locuințe sociale, pentru persoanele cele mai afectate de criza Covid-19

În contextul epidemiei Covid-19 și al crizei economice ce se agravează de la o zi la alta, la inițiativa Blocului Pentru Locuire, 53 de organizații și peste 100 de persoane cu experiență în domeniile solidarității sociale și sprijinului pentru grupuri vulnerabile, adresează Președinției,  Guvernului României  și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, precum  și Ministerul Fondurilor Europene, Memoriul „Actuala criză epidemiologică este și o criză socială și locativă. Urgență maximă: venit minim decent și locuințe sociale adecvate pentru persoanele cele mai afectate”.

Ce revendicăm?

Măsuri legate de nevoia de a asigura accesul efectiv al tuturor la drepturile constituționale privind traiul decent.

De ce?

Criza cu care ne confruntăm este fără precedent și impune măsuri excepționale. Această criză ne afectează pe toți. Dar ne afectează în mod inegal. Și asta nu doar din cauza efectelor sale imediate, ci și pentru că rata sărăciei și inegalitatea de venit au fost întotdeauna foarte mari în România. Pentru a contracara adâncirea sărăciei, precum și a inegalităților sociale și economice, este nevoie de măsuri speciale pentru susținerea persoanelor cele mai afectate de această criză multiplă.

Solicităm implementarea următoarelor măsuri sociale și locative:

1. Acoperirea serviciilor și beneficiilor sociale și a diverselor ajutoare în timpul stării de urgență pentru toate persoanele din grupurile vulnerabile, așa cum sunt definite acestea în Legea asistenței sociale,precum și a nevoii de personal a direcțiilor de specialitate, prin alocarea din bugetul central a unor sume adecvate tuturor primăriilor, respectiv Direcțiilor de asistență socială și medicală din țară, în funcție de nevoile locale.

  1. 2. Îmbunătățirea sistemului de asigurare a venitului minim garantat prin:

a) creșterea plafonului venitului minim garantat, în vederea asigurării tuturor persoanelor resursele financiare necesare pentru a acoperi valoarea coșului minim pentru un trai decent;
b) modificarea de urgență a condițiilor de alocarea venitului minim garantat, în sensul de a facilita accesul la acest drept tuturor persoanelor care au venituri la nivelul venitului minim pe economie sau sub acesta; eliminarea tuturor condițiilor care privează persoanele cu venituri mici de obținerea venitului minim decent;
c) elaborarea de urgență a unor proceduri rapide și simplificate de accesare a venitului minim garantat conform celor de mai sus; eliminarea tuturor condițiilor care privează persoanele cu venituri mici de obținerea venitului minim decent;
d) respectând condițiile de mai sus, venitul minim garantat din România, care acum abia asigură supraviețuirea în sărăcie și este foarte restricționat, ar putea deveni venitul minim decent propus acum un an Comisiei Europene de către Comitetul Economic și Social European.

3. Măsuri privind accesul la locuire și la utilități prin: 

a) creșterea numărului de locuințe sociale prin diverse mijloace (construcție, reconversie, expropriere, etc), astfel încât ele să răspundă nevoilor locale reale;
b) adoptarea modelului “locuință înainte de toate” (housing first) în distribuirea de locuințe sociale și susținerea persoanelor beneficiare printr-un pachet integrat de măsuri sociale și medicale, pentru cât timp au nevoie de ele;
c) susținerea unei ordonanțe guvernamentale cu privire la interzicerea și prevenirea tuturor evacuărilor care lasă persoanele evacuate fără alternative locative adecvate, dincolo de perioada stării de urgență;
d) susținerea implementării sistemului de tarife sociale pentru utilități în relație cu furnizorii de apă, curent electric și gaz, în vederea asigurării accesului la aceste servicii și pentru consumatorii vulnerabili – conform definiției din Legea energiei: “clientul vulnerabil este clientul final aparținând unei categorii de clienți casnici care, din motive de vârstă, sănătate sau venituri reduse, se află în risc de marginalizare socială și care, pentru prevenirea acestui risc, beneficiază de măsuri de protecție socială, inclusiv de natură financiară”.

Pentru cine?

Pentru persoanele care:

– aveau câștiguri salariale la nivelul salariului minim pe economie, iar acum, din cauza stării de urgență, și-au pierdut locul de muncă, intrând în șomaj sau în șomaj tehnic, astfel încât veniturile lor s-au redus și mai mult;

– din cauza stării de urgență nu se pot deplasa pentru a face muncile informale sau ziliere din care își asigurau traiul de pe-o zi la alta;

– s-au întors recent în România și nu au cum să își găsească acum un loc de muncă;

– s-au confruntat cu sărăcia și excluziunea socială, încă de dinainte de izbucnirea crizei, fiind neglijate de către politicile sociale și de dezvoltare ale României;

– aflându-se în situațiile de mai sus, nu-și pot plăti utilitățile și/sau, după caz, chiriile, fiind în risc să fie date afară din locuință și să devină persoane fără adăpost;

– nu au resurse pentru a achiziționa sau închiria o locuință de pe piață;

– sunt găzduite temporar în centre de adăpost sau centre rezidențiale;

– din cauza lipsei de alternative locative, sunt nevoite să continue să trăiască în locuințe neconvenționale, fără acces la utilități, în condiții de supraaglomerare, sau în mediu toxic, sau în riscul de a fi evacuate din spațiile sau de pe terenurile pe care le ocupă fără acte.

Găsiți mai jos varianta integrală a Memoriului „Actuala criză epidemiologică este și o criză socială și locativă” și lista organizațiilor și persoanelor semnatare, toate având experiență în domeniile solidarității sociale și sprijinului pentru grupuri vulnerabile.



Urgență socială: stop amenzilor pentru persoanele fără adăpost!

Primim informații din țară că persoanele fără adăpost sunt amendate, în condițiile aplicării prevederilor Ordonanței Militare nr.3, în care este limitat dreptul la liberă circulație. În situația actuală, în care măsurile sociale pentru sprijinul acestor persoane sunt insuficiente sau neconforme cu nevoile lor, amenzile către persoanele fără adăpost reprezintă un dublu abuz și cerem intervenții urgente din partea MAI și autorităților publice locale pentru:

– Sistarea amenzilor pentru persoanele fără adăpost.

– Eliminarea condiționării drepturilor sociale de plata amenzilor și a datoriilor la bugetul local.

– Asigurarea de condiții adecvate de relocare a persoanelor fără adăpost, care să nu le pună și mai mult în pericol sănătatea și viața, având în vedere că centrele de urgență supra-aglomerate, cu băi la comun, riscă să devină rapid spații de contaminare.

– Prevenirea separării familiilor, prin asigurarea nu de locuri individuale în centre, ci de spații familiale corespunzătoare.

– Suplimentarea bugetului de servicii sociale, pentru asigurarea unor condiții adecvate de relocare a persoanelor fără adăpost și a accesului acestora la hrană și asistență medicală corespunzătoare.

– Reconversia și/sau rechiziționarea clădirilor care pot fi folosite pentru relocarea de urgență și în condiții adecvate a celor care locuiesc pe stradă, în condiții improprii sau în locuințe supra-aglomerate.

Persoanele fără adăpost se află printre categoriile cele mai expuse și vulnerabile la infecția cu SARS-CoV-2. Din cauza oboselii cronice, a malnutriției și a nivelului ridicat de stres, majoritatea acestor persoane are o imunitate scăzută; în plus, multe dintre ele au probleme de sănătate mintală sau/și de adicții, ceea ce înseamnă că au nevoie de sprijin urgent și de o îngrijire specială în această perioadă.

Citiți comunicatul integral: