BLOCUL este o rețea decentralizată de organizații ce luptă pentru împuternicirea și organizarea politică a comunităților împotriva injustiției locative.
La a treia discuție din cadrul campaniei “Locuințe, nu profit! Muncă, nu exploatare!” avem ca invitați patru reprezentanți sindicali. Împreună cu o parte dintre aceștia am lansat în 2019 Alianța pentru muncă și locuire, o inițiativă prin care am urmărit alăturarea mișcării pentru dreptate locativă și a celei sindicale.Mobilizarea comună împotriva exploatării muncii și deprivării locative continuă! Participă: – Lucia Cojocaru (președinta Sindicatului Liber din Învățământul Preuniversitar Clujean), – Vasile Gogescu (președinte Federației Sindicatelor din Comerț) , – Camelia Socianu (președinta sindicatului Impact Botoșani, membră a Federației Naționale din Asistența Socială Pro.Asist, Cartel Alfa), – Alexandru Greta (lider sindicat Salubritatea, Cluj-Napoca), – Moderatoare din partea BLOC: Ioana Vlad (FCDL) și Enikő Vincze (Căși Sociale Acum!)
Vorbim împreună cu invitații noștri despre situația lucrătorilor și lucrătoarelor din sectoarele lor de activitate, despre problemele evidențiate și agravate de pandemie, despre adecvarea planurilor de relansare economică ale guvernului, precum și despre posibilități de organizare și mobilizare sindicală în această perioadă.
Proiectul nostru Acțiune împotriva exploatării muncii și deprivării locative s-a derulat cu sprijinul Rosa Luxemburg Stiftung, în perioada februarie-noiembrie 2019. Prezentam aici rezultatele componentei de cercetare. Prin această cercetare am putut susține că: Locuințele sociale publice NU ar trebui înțelese ca locuințe doar pentru grupurile cele mai vulnerabile, ci ca locuințe pentru toate persoanele care, din veniturile lor reduse, nu își permit o locuință de pe piață. NU doar inegalitățile de venit și exploatarea prin muncă reprezintă esența relațiilor capitaliste și, ca atare, nu doar ele ar trebui să fie obiectul revendicărilor politice-sindicale ale clasei lucrătoare. Locuirea NU este o problemă personală. Locuirea este unul dintre drepturile fundamentale ale lucrătorilor! Locuirea este un domeniu al acumulării de capital. Locuirea este un element al exploatării forței de muncă – exploatare care se reproduce, deci, și prin locuire. Locuirea este o problemă politică!
Un nou eveniment-discuție în cadrul campaniei noastre Muncă, nu exploatare! Locuințe, nu profit! De data aceasta, cu lucrători și lucrătoare în salubritate, despre munca în salubritate. Cu emoții, cu teamă că șefii îi dau afară, cu amenințări și fără protecție, știind că locul acesta de muncă este foarte important pentru ei și ele, oamenii încep totuși să vorbească. Ascultă întreaga discuție înregistrată pe 13 mai 2020, despre ce înseamnă munca de șofer și încărcător sau măturător stradal, de ce este dificilă sindicalizarea în acest domeniu, ce s-a întâmplat cu lucrătorii în perioada pandemiei, cu ce probleme de locuire se confruntă ei, și ce ar trebui să se schimbe înspre bine.
“Amenințările au fost dintotdeauna. Tot înghiți înghiți, dar și treaba asta are o limită. Mai deschizi și tu gura.” “Oamenilor care lucrează în domeniul salubritate, nu trebuie să le fie frică să își înființeze un sindicat. Voi trebuie să vă luptați pentru drepturile voastre… Haideți la unitate.” “Dacă nu eram noi, șefii nu ar fi avut de unde să își facă salariile. Noi le facem salariile, muncitorii.”
“După trei luni de la angajare la serviciul de ecologizare, șeful m-a dat afară. Mi-a zis că nu există niciun motiv, numai că au zis că nu mai au bani suficienți ca să ne plătească. La noi așa se fac contractele, pe trei luni, și cu prelunguri, din trei în trei luni. Cînd am intrat în criza asta, șefii s-au schimbat, nu ne mai plăteau orele suplimentare, mergeam sâmbătă și duminică la lucru, dar nu ne plăteau, în schimb ne dădeau zile libere. Pe lângă sectorul pe care îl aveam, mi-a mai dat încă unul, pentru că ziceau că acum nu este atât de mult de lucru, și putem lucra două sectoare în loc de unu. La soțul la fel, el este spălător, nu i-au mai plătit sporul, deci salariile noastre au fost mai mici. Noi nu am avut sindicat, și n-avea cine să ne apere. … Eu am fost evacuată dintr-o locuință naționalizată acum zece ani. De zece ani locuiesc aici pe strada Cantonului. Suntem în așteptarea unei case sociale. Nu știu când primim, ‘sper’ că mai durează vreo zece ani, ca să fie 20 în total. … Știți cum e, femeia e cu toate. Mamă cu copiii, cu curățenia, cu mâncarea, cu împărțitul, cu necazul, cu dat datoriile, deci toate le face femeia, nu bărbatul. Și acasă, și la lucru, normal că mi-a fost greu, dar nu ai ce să faci, trebuie să mergi înainte.”
“Sunt oameni care au lucrat 40 de ani. Erau înjurați, erau bătuți, maltratați, erau dați afară sau anjagați când șefii doreau. Ne-am săturat la un moment dat. Și am vorbit cu colegii mei, am zis să ne înființăm un sindicat. O să ne dăm silința, să ne învățăm drepturile. Domnul Ilcaș de la sindicatul Alfa ne-a ajutat, și așa ne-am înregistrat sindicatul, pe care l-am numit sindicatul Salubritatea… Ca toți să se poată alătura dacă vor… Dar mulți nu s-au înscris din teamă, oamenii nu au prins încredere… Înainte noi am avut un spor de salubritate de 30%, dar acesta nu mai există. Anul trecut am negociat să ne dea înapoi 5% spor de salubritate. Nu e mult, dar este ceva. Drepturile odată tăiate, se recâștigă foarte încet… O altă problemă este că la locul de muncă noi nu avem dușuri. Și anul trecut s-a dat o lege (în Cluj) că dacă oamenii miros urât în autobus, să fie dați jos. Vă dați seama, cum miroși când mergi acasă după ce toată ziua ai colectat gunoaie… La noi s-a dat grupa a doua înainte, care ne lăsa să ieșim mai devreme la pensiune, dar s-a tăiat și el…. Acum putem intra la cerere la pensie la 62 de ani, dar așa nu beneficiem de pensie întreagă, altfel stăm până la 65 de ani… Oamenii care s-au pensionat, nu apucă să trăiască prea mult. Cred că avem doar unul dintre încărcători care 8 ani după pensionare mai trăiește…”
De 1 mai, ziua internațională a muncii, a lucrătorilor și lucrătoarelor, Blocul pentru Locuire (BPL) lansează campania “Locuințe, nu profit! Muncă, nu exploatare!” Campania se va derula de-a lungul lunii mai 2020 prin difuzarea mai multor materiale și evenimente online despre legătura între muncă și locuire. Ea este parte din inițiativa BPL de mobilizare politică pentru locuințe publice, singurul instrument ce poate să asigure accesul tuturor, indiferent de venitul pe care îl câștigă, la locuință adecvată și sigură.
Blocul pentru Locuire este o rețea națională decentralizată de organizații și grupuri ce luptă pentru împuternicirea și organizarea politică a comunităților împotriva injustiției locative formată din organizațiile: Căși Sociale Acum! (Cluj), Asociația E-Romnja, Dreptul la Oraș (Timișoara), RomaJust și Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire (București).
De ce este nevoie de o astfel de campanie?
Pentru că România este printre țările unde angajatorii pot exploata cu cea mai mare ușurință forța de muncă ieftină, iar investitorii pot face cele mai mari profituri pe piața imobiliară și cea de locuințe. Această situație trebuie să se schimbe!
Pentru că situația materială a lucrătorilor este definită atât prin veniturile lor, cât și prin costurile locuirii. Astfel, salariile mici și costurile mari ale locuirii (chiria privată sau creditul imobiliar, întreținerea locuinței, utilitățile), împreună duc la sărăcirea lucrătorilor și lucrătoarelor. Acest lucru trebuie să se schimbe!
Conform datelor Eurostat din 2018, UN SFERT din populație are venituri sub pragul de sărăcie iar rata sărăciei printre angajați a fost de 15%. O TREIME din populație a suferit de sărăcie-și-excluziune-socială adică, pe lângă sărăcia venitului, a fost confruntată cu privațiuni materiale severe, printre care incapacitatea de a plăti chiria și utilitățile. Unde sunt familii cu trei copii sau mai mulți această rată a fost de 57.6%. La începutul anului 2020, UN SFERT din angajații cu normă întreagă câștigau salariul net minim pe economie de 1346 lei! Raportate la nevoile pentru un trai decent, calculate la aproximativ 2700 lei pentru o singură persoană, cifrele arată prăpastia uriașă dintre nevoi și venituri pentru milioane de oameni!
În ceea ce privește piața imobiliară, România are cele mai mici impozitări ale veniturilor din chirii din Europa și, în general, afacerile imobiliare sunt avantajoase aici, deoarece costul proprietăților imobiliare și chiriile sunt stabilite în euro. În ultimii 10 ani, euro s-a apreciat în continuu față de RON, în medie, cu ceva mai mult de 2% pe an. În plus, taxa de profit (16%) este una dintre cele mai scăzute în UE! Piața ipotecară din România rămâne redusă, după standardele internaționale, la doar 7,82% din PIB în 2019. Cu toate acestea, din 2008 până în 2018, numărul de credite pentru locuințe au crescut cu aproape 17% pe an, iar dobânzile pentru creditele imobiliare practicate de bănci sunt printre cele mai mari între statele membre ale UE.
De aceea, o campanie pentru o politică locativă, care asigură accesul efectiv al tuturor la locuințe adecvate, trebuie să țintească și revendicări din domeniul drepturilor muncii: asigurarea unui venit decent și accesul la o locuință publică, împreună îmbunătățesc traiul tuturor. Din acest motiv, atât în “Manifestul pentru Dreptate Locativă. Manifest împotriva pandemiei capitalismului și rasismului”, cât și în “Memoriul pentru venit minim decent și locuințe sociale adecvate”, publicate în martie și aprilie 2020, Blocul pentru Locuire a formulat o viziune despre o nouă politică necesară pe ambele planuri.
Probleme ale muncii și locuirii în contextul crizei curente
Covid-19 ne afectează pe toate și toți. Dar ne afectează în mod inegal. Asta și pentru că inegalitățile de venit, inegalitățile locative și cele teritoriale au dezavantajat și dinainte de criza curentă persoanele care azi sunt cele mai afectate.
Criza epidemiologică este și o criză socială și locativă. Ea demonstrează vulnerabilitatea forței de muncă ieftine atât în fața reducerii activității companiilor la care lucrează sau în fața restricțiilor muncile informale, cât și în privința condițiilor inadecvate de locuire și plata costurilor locuirii.
Ne gândim aici în primul rând la cei mai dezavantajați, care și până acum au suferit de pe urma locuirii în zone marginale, subdezvoltate, stigmatizate și/ sau au suferit de pe urma evacuărilor. Mai departe, ne gândim atât la cei care nu au proprietăți și stau în chirie privată, cât și la cei care au datorii apăsătoare aferente unor credite cu rate mari, dar și la unii proprietari de locuințe, fără credite imobiliare, care au venituri modeste sau chiar suferă de sărăcie și excluziune socială.
Ne gândim la milioanele de persoane nevoite să accepte contracte de muncă formale sau informale în țară sau în străinătate, care le lezează demnitatea și pun în pericol siguranța, pentru venituri la limita supraviețuirii, de pe-o zi sau lună la alta, care îi forțează să locuiască în condiții inadecvate și nesigure.
Ce ne propunem prin această campanie?
Campania noastră își propune să contribuie la conștientizarea impactului pe care problemele menționate mai sus le au asupra lucrătorilor și lucrătoarelor cel mai grav afectați/ afectate de criza socială și locativă – care nu a început azi, dar este agravată acum de criza epidemiologică curentă:
persoanele cu venituri mici și cu locuri de muncă nesigure (angajate în economia formală sau lucrătoare în economia informală, în România sau în străinătate), în condițiile în care în 27 aprilie au fost suspendate aproape 1.028.000 și au fost încetate peste 260.000 de contracte de muncă);
oamenii care locuiesc în locuințe supraaglomerate, trăiesc în spații locative neconvenționale și/sau fără utilități, tocmai pentru că nu au bani suficienți să trăiască altfel;
cei care plătesc cu greu costurile mari ale locuirii (chiria privată, ratele creditelor, utilitățile) pentru că au venituri mici, și din acest motiv sunt în riscul de a rămâne fără locuință adecvată;
oamenii care trăiesc în localități care au rămas subdezvoltate pentru că nu sunt profitabile din punctul de vedere al capitalului, dar nici al statului promotor al economiei de piață.
Prin materialele difuzate în această campanie vrem să contribuim și la mobilizarea oamenilor pentru dreptate locativă și drepturile muncii. Subliniem că aceste probleme sunt chestiuni politice și necesită remedii sistemice, ele nefiind pure întâmplări personale sau provocări pe care indivizii le-ar putea soluționa prin propriile forțe. Ele nu au fost generate, ci scoase la suprafață și amplificate de Covid-19. De aceea, soluționarea lor impune schimbări radicale și de lungă durată ale politicii locative și salariale practicate de statul român.
Nu putem lăsa ca politica post-criză să reia politicile de austeritate și de sprijinire a capitalului și a goanei după profit. Recunoașterea financiară și simbolică adecvată a muncii, precum și asigurarea de condiții de locuire decente pentru lucrători și lucrătoare, la prețuri accesibile în funcție de veniturile lor, trebuie să stea la baza unor schimbări sistemice. Acestea sunt necesare pentru ca niciun om să nu mai fie exploatat la locul de muncă și nimeni să nu mai fie nevoit să trăiască în condiții improprii, ce încalcă demnitatea umană.
Alătură-te demersurilor noastre pentru locuire pentru toți și toate și respectarea drepturilor muncii! Spune NU profitului și NU exploatării!
MEMORANDUM for The President of Romania The Government of Romania The Ministry of Labour and Social Protection The Ministry of Regional Development and Public Administration The Ministry of European Funds
The Current Epidemiological Crisis Is Also a Social and Housing Crisis Emergency: We Demand Decent Minimum Income and Adequate Social Housing for the Most Affected People
In the context of the Covid-19 epidemic and the economic crisis that continues to worsen from one day to another, at the initiative of the Bloc for Housing, 53 organizations and over 100 persons with experience in fighting for social solidarity and providing support for vulnerable groups are calling on you with a series of appeals regarding the need to provide everyone’s effective access to the constitutional rights of decent living.
În contextul epidemiei Covid-19 și al crizei economice ce se agravează de la o zi la alta, la inițiativa Blocului Pentru Locuire, 53 de organizații și peste 100 de persoane cu experiență în domeniile solidarității sociale și sprijinului pentru grupuri vulnerabile, adresează Președinției, Guvernului României și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, precum și Ministerul Fondurilor Europene, Memoriul „Actuala criză epidemiologică este și o criză socială și locativă. Urgență maximă: venit minim decent și locuințe sociale adecvate pentru persoanele cele mai afectate”.
Ce revendicăm?
Măsuri legate de nevoia de a asigura accesul efectiv al tuturor la drepturile constituționale privind traiul decent.
De ce?
Criza cu care ne confruntăm este fără precedent și impune măsuri excepționale. Această criză ne afectează pe toți. Dar ne afectează în mod inegal. Și asta nu doar din cauza efectelor sale imediate, ci și pentru că rata sărăciei și inegalitatea de venit au fost întotdeauna foarte mari în România. Pentru a contracara adâncirea sărăciei, precum și a inegalităților sociale și economice, este nevoie de măsuri speciale pentru susținerea persoanelor cele mai afectate de această criză multiplă.
Solicităm implementarea următoarelor măsuri sociale și locative:
1. Acoperirea serviciilor și beneficiilor sociale și a diverselor ajutoare în timpul stării de urgență pentru toate persoanele din grupurile vulnerabile, așa cum sunt definite acestea în Legea asistenței sociale,precum și a nevoii de personal a direcțiilor de specialitate, prin alocarea din bugetul central a unor sume adecvate tuturor primăriilor, respectiv Direcțiilor de asistență socială și medicală din țară, în funcție de nevoile locale.
2. Îmbunătățirea sistemului de asigurare a venitului minim garantat prin:
a) creșterea plafonului venitului minim garantat, în vederea asigurării tuturor persoanelor resursele financiare necesare pentru a acoperi valoarea coșului minim pentru un trai decent;
b) modificarea de urgență a condițiilor de alocarea venitului minim garantat, în sensul de a facilita accesul la acest drept tuturor persoanelor care au venituri la nivelul venitului minim pe economie sau sub acesta; eliminarea tuturor condițiilor care privează persoanele cu venituri mici de obținerea venitului minim decent;
c) elaborarea de urgență a unor proceduri rapide și simplificate de accesare a venitului minim garantat conform celor de mai sus; eliminarea tuturor condițiilor care privează persoanele cu venituri mici de obținerea venitului minim decent;
d) respectând condițiile de mai sus, venitul minim garantat din România, care acum abia asigură supraviețuirea în sărăcie și este foarte restricționat, ar putea deveni venitul minim decent propus acum un an Comisiei Europene de către Comitetul Economic și Social European.
3. Măsuri privind accesul la locuire și la utilități prin:
a) creșterea numărului de locuințe sociale prin diverse mijloace (construcție, reconversie, expropriere, etc), astfel încât ele să răspundă nevoilor locale reale;
b) adoptarea modelului “locuință înainte de toate” (housing first) în distribuirea de locuințe sociale și susținerea persoanelor beneficiare printr-un pachet integrat de măsuri sociale și medicale, pentru cât timp au nevoie de ele;
c) susținerea unei ordonanțe guvernamentale cu privire la interzicerea și prevenirea tuturor evacuărilor care lasă persoanele evacuate fără alternative locative adecvate, dincolo de perioada stării de urgență;
d) susținerea implementării sistemului de tarife sociale pentru utilități în relație cu furnizorii de apă, curent electric și gaz, în vederea asigurării accesului la aceste servicii și pentru consumatorii vulnerabili – conform definiției din Legea energiei: “clientul vulnerabil este clientul final aparținând unei categorii de clienți casnici care, din motive de vârstă, sănătate sau venituri reduse, se află în risc de marginalizare socială și care, pentru prevenirea acestui risc, beneficiază de măsuri de protecție socială, inclusiv de natură financiară”.
Pentru cine?
Pentru persoanele care:
– aveau câștiguri salariale la nivelul salariului minim pe economie, iar acum, din cauza stării de urgență, și-au pierdut locul de muncă, intrând în șomaj sau în șomaj tehnic, astfel încât veniturile lor s-au redus și mai mult;
– din cauza stării de urgență nu se pot deplasa pentru a face muncile informale sau ziliere din care își asigurau traiul de pe-o zi la alta;
– s-au întors recent în România și nu au cum să își găsească acum un loc de muncă;
– s-au confruntat cu sărăcia și excluziunea socială, încă de dinainte de izbucnirea crizei, fiind neglijate de către politicile sociale și de dezvoltare ale României;
– aflându-se în situațiile de mai sus, nu-și pot plăti utilitățile și/sau, după caz, chiriile, fiind în risc să fie date afară din locuință și să devină persoane fără adăpost;
– nu au resurse pentru a achiziționa sau închiria o locuință de pe piață;
– sunt găzduite temporar în centre de adăpost sau centre rezidențiale;
– din cauza lipsei de alternative locative, sunt nevoite să continue să trăiască în locuințe neconvenționale, fără acces la utilități, în condiții de supraaglomerare, sau în mediu toxic, sau în riscul de a fi evacuate din spațiile sau de pe terenurile pe care le ocupă fără acte.
The time has come for this political agenda to change radically: housing politics must satisfy the needs of the people and respect the right to housing as a universal right!
The time has come for the rich to pay for everything that they stole through workforce exploitation, real estate speculation, and the theft of the government’s resources to the disfavour of the many.
Este timpul să se pună capăt regimului în care dezvoltatorii imobiliari, marii rentieri și furnizorii privați de utilități fac profituri enorme pe seama celor care abia supraviețuiesc de la o lună la alta! Avem nevoie de măsuri radicale, care să asigure că ordinea economică post-criză va fi una a egalității și dreptății sociale.
Acesta este manifestul nostru conținând 14 revendicări pentru intervenție imediată și pe termen lung!
Primim informații din țară că persoanele fără adăpost sunt amendate, în condițiile aplicării prevederilor Ordonanței Militare nr.3, în care este limitat dreptul la liberă circulație. În situația actuală, în care măsurile sociale pentru sprijinul acestor persoane sunt insuficiente sau neconforme cu nevoile lor, amenzile către persoanele fără adăpost reprezintă un dublu abuz și cerem intervenții urgente din partea MAI și autorităților publice locale pentru:
– Sistarea amenzilor pentru persoanele fără adăpost.
– Eliminarea condiționării drepturilor sociale de plata amenzilor și a datoriilor la bugetul local.
– Asigurarea de condiții adecvate de relocare a persoanelor fără adăpost, care să nu le pună și mai mult în pericol sănătatea și viața, având în vedere că centrele de urgență supra-aglomerate, cu băi la comun, riscă să devină rapid spații de contaminare.
– Prevenirea separării familiilor, prin asigurarea nu de locuri individuale în centre, ci de spații familiale corespunzătoare.
– Suplimentarea bugetului de servicii sociale, pentru asigurarea unor condiții adecvate de relocare a persoanelor fără adăpost și a accesului acestora la hrană și asistență medicală corespunzătoare.
– Reconversia și/sau rechiziționarea clădirilor care pot fi folosite pentru relocarea de urgență și în condiții adecvate a celor care locuiesc pe stradă, în condiții improprii sau în locuințe supra-aglomerate.
Persoanele fără adăpost se află printre categoriile cele mai expuse și vulnerabile la infecția cu SARS-CoV-2. Din cauza oboselii cronice, a malnutriției și a nivelului ridicat de stres, majoritatea acestor persoane are o imunitate scăzută; în plus, multe dintre ele au probleme de sănătate mintală sau/și de adicții, ceea ce înseamnă că au nevoie de sprijin urgent și de o îngrijire specială în această perioadă.
Sesizare către Autoritatea Națională a Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții
Blocul pentru Locuire a transmis către ANDPDCA o sesizare privind practicile administrației Cluj-Napoca prin care dreptul persoanelor cu dizabilități la locuințe sociale este încălcat. Autoritatea ne-a răspuns că au adresat argumentele noastre către Consiliul Local Cluj-Napoca, cât și Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației privind modificarea criteriilor în vederea acordării locuințelor sociale.
The Current Epidemiological Crisis Is Also a Social and Housing Crisis Emergency: We Demand Decent Minimum Income and Adequate Social Housing for the Most Affected People
